Capitolul 4- Stay away from Stefan

…

-Stef?

Nu s-a auzit nimic. Era o liniste deplina. Cum ar fi putut Stefan sa plece atat de repede? Am lipsit vreo 2 minute..

Deodata s-a auzit un scartait de scari…. Poftim? Scarile mele nu scartaie in mod normal..  m-am dus in holul de la etaj sa vad ce se intampla , mai bine zis mi-am luat inima in dinti , si cand am avut curaj sa arunc un ochi dupa colt inspre scari n-am vazut nimic. Cand am dat sa ma intorc cineva m-a prins de la spate facandu-ma sa tresar si sa tip.

-Shhh scumpo!

-Stefan, m-ai speriat ingrozitor, aproape am strigat eu.

Atunci el m-a sarutat usor, facandu-mi corpul sa tresare …Parca ceva se schimbase la el.

Cand l-am privit in ochi , nu am putut sa nu observ ca acestia aveau o culoare incredibila de galben miere.

-Ti-ai pus lentile de contact?

-Poftim? Nu… a spus el intorcandu-se repede cu spatele. Hai sa mergem sa ne uitam la film

-Ok..

In camera era intuneric , numai plasma imensa facea o lumina insa nu destul cat sa lumineze camera foarte tare. Eu il priveam pe el.

Era perfect, avea chipul sculptat atat de frumos , o piele perfecta si fina , niste ochi superbi , iar atunci cand se incrunta arata adorabil. Dar era si umpic rau … nu era genul de baiat cuminte si la locul lui.

Ma miram de faptul ca e atat de frumos , si de faptul ca eu n-am observat asta pana acum .. Mi-a stat gandul la Damon… omul , mai bine zis , vampirul pe care sper sa nu-l mai vad in viata mea.

-Unde ai disparut acum 10 minute? L-am intrebat eu nonsalant.

Atunci mi-a luat barbia in mainile lui delicate dar puternice si si-a zdrobit buzele de ale mele. Stiu ca asta era o tactica ca sa ma faca sa tac din gura, pentru ca probabil nu stia ce raspuns sa dea, dar eu eram foarte curioasa.

-… mi s-a parut ca am auzit un zgomot pe scari si am fost sa vad despre ce e vorba, mi-a raspuns el fara tragere de inima.

-aah, a fost tot ce am putut spune eu.

A doua zi , la scoala.

Eram pe coridor asteptand-o pe Caroline sa vina cu mine pana la cantina. Iex, urasc mancarea de la cantina, dar nu am niciun chef sa ma duc in oras sa mananc ceva, asa ca voi face niste eforturi.

-Hei scumpo! a tipat Caroline din departare

-Hei.... i-am raspuns eu fara chef.

-Unde mancam?

-La cantina, am spus eu .

-Poftim?! Cred ca glumesti. Prefer sa nu mananc deloc, decat sa mananc de acolo

-Da-i drumu , i-am spus eu rautacios. Eu ma duc la cantina

-Ok,o sa vin cu tine...

Odata ajunse la cantina am incercat sa gasesc o masa libera in multitudinea de mese ocupate de diferite grupuri : emo , pitipoancele care incercau sa ma copieze, matematicieni, fotbalistii...

Pana la urma am vazut o masa libera.Mi-am luat tava cu trei briose de ciocolata si vanilie si o sticla de lapte degresat si m-am indreptat catre masa libera impreuna cu Caroline. 

-Deci, nu o sa crezi cine m-a chemat  la bal .

-Ce bal? am intrebat eu nedumerita.

-Poftim? cum ce bal? Balul primaverii , iubita. 

-Aaaaa. Cine?

-Un tip nou in scoala , Stefan il cheama . E foarte frumos , blond, ochi albastrii, trup demential.

-Poftim? m-am inecat eu cu laptele , incercand sa par linistita

-Da. sunt foarte fericita. Tu cu cine mergi?

-Mmmm, gasesc eu pe cineva.

Stefan a facut asta ... nu pot sa cred, copilul asta vrea razboi? razboi o sa primeasca.Adevarul e ca nu il cunosteam decat de cateva zile de cand s-a mutat la noi in scoala, dar nu ma asteptam sa fie atat de prefacut.

M-am indreptat catre sala in care aveam ora, dar am facut o mica oprire pana la baia fetelor sa vad daca parul imi statea bine sau daca mai aveam nevoie de putin gloss.

In timp ce imi aranjam parul in oglinda imensa din baie , crezand ca sunt singura, in oglinda din fata mea s-a reflectat Damon.

-Ce cauti aici?am intrebat eu incercand sa par indiferenta.

-Pe tine. Vreau sa vorbim

-Vorbeste, i-am spus eu dandu-i de inteles ca nu prea am chef de el

-Alison, nu te incurca cu Stefan , nu e un tip bun, nu o sa iesi bine din toata chestia asta. 

-Tu imi vorbesti de tipi buni? Scuza-ma, si eu ar trebui sa te cred pe tine? Vorbeste gelozia din tine, atata tot. 

-Nu Alison, eu iti vreau binele, crede-ma, nu il cunosti pe Stefan.

-Si tu il cunosti ? l-am intrebat eu ridicand o spranceana. 

-Mult mai bine decat crezi tu.Nu poti sa ai incredere in el.

-Si in tine pot? Damon, dispari, discutia asta s-a incheiat , am spus eu iesind nervoasa pe usa de la baie.

Pasii mei era din ce in ce mai rapizi, si aproape aveam lacrimi in ochi, deoarece era atat de egoist, nu ma lasa sa fiu fericita, imi vruia raul , stiam asta. Cum putea el sa imi spuna ca il stie pe Stefan? Habar-nare despre ce vorbeste. Mergeam pe coridor cu capul aplecat ca nimeni sa nu-mi observe furia. Cand, m-am lovit de ceva. 

-Scuze, am spus eu repezita, nu eram atenta pe unde merg. 

-Alison, e ok.

Cand mi-am ridicat privirea , l-am vazut. Era asa frumos, ochii lui albastrii reflectau linistea, pacea . Si totusi , era ceva la el , ceva misterios, ceva ce nu puteam sa inteleg. 

In secunda urmatoare ceva m-a prins pe la spate de talie , cand m-am intros...

-DAMON? ce cauti aici?

-Iubito, trebuie sa vorbim. Scuze Stef, avem treaba

-E ok , Damon. Nu vreau sa va stau in cale, a raspuns Stefan ca si cum ar fi marait.

-Voi doi va cunoasteti? am intrebat eu aparent mirata

-Oo da.. Mi-a raspuns Damon , apoi m-a apucat de mana si m-a tarat pana in parcarea liceului , unde m-a bagat in masina lui , a pornit motorul si a luat-o habar-nam inspre ce loc..

-Tu chiar nu intelegi ca nu am nevoide de protectia ta?

-Pe bune? Tu nu intelegi ca te iubesc...

Cuvintele lui m-au socat, parea sa o spuna din inima... fara sa fie obligat de circumstante.

-Deci asta era, gelozia.

-Nu, vreau sa te stiu in siguranta. Tipul ala nu o sa iti faca bine. Tu nu il cunosti, a venit de vreo cateva zile in scoala la voi, s-a inscris la jumatatea anului, ciudat , te-a vrajit imediat si acum iti pui toata increderea in el? Ca sa nu mai mentinoam ca a chemat-o pe Caroline la dans cu el , nu pe tine. Pare de incredere, nu? Aproape a scuipat ultimele cuvinte.

-Damon... nu am mai stiut ce sa spun, asa ca mi-am inchis gura , inghitind in sec.

Se insera, si noi eram pe un drum langa o padure. 

-Unde mergem? am intrebat eu speriata, deoarece conducea de vreo 2 ore si nu a scos niciun cuvant de la cearta noastra.

-Departe de el...